Ca sa putem explica ce înseamnă web-ul semantic, trebuie să facem un pic de istorie. World Wide Web-ul a fost inventat de către Sir Tim Berners în 1989, împreună cu elementul său cheie – hyperlinkul, care îi permite utilizatorului să acceseze direct informația la care se face referire, fără a fi nevoie ca acea informație să fie citată ca în cărți. În zilele noastre, folosirea link-urilor a cunoscut o creștere exponențială, grație rețelelor de socializare și blogurilor, însă acestea sunt gândite special pentru utilizatorii umani.
Inteligența artificială și web-ul semantic
Viitorul stă însă în roboți și în inteligența artificială. Dacă roboții ar încerca să citească o pagină web în formatul actual, nu ar putea să înțeleagă decât că există legături făcute între anumite informații și, în afară de asta, ar mai repera eventual cuvintele cheie caracteristice pentru Web 2.0.
Însă web-ul semantic propune un nou sistem de organizare a informațiilor care, în culisele paginilor web, ar crea metadata (termenul se traduce prin „date ascunse” vizitatorilor umani), pe care numai inteligențele artificiale să o poată citi și înțelege. Metadata se folosesc deja cu succes (de exemplu, metatagurile care dau unei pagini un titlu și o descriere, pe care Google le preia și le afișează în paginile sale de rezultate de căutare).
În acest mod, prin utilizarea de metadata, informația brută cu care este deja încărcat web-ul în momentul de față poate fi procesată de către roboți și păstrată în cloud, acolo unde orice modificări i-ar fi aduse, updatarea s-ar produce în mod simultan pretutindeni, iar rezultatele căutărilor ar fi mult mai rafinate.
Termenul de ‘web semantic‘ îi aparține tot lui Tim Berners, cel care conduce World Wide Web Consortium (W3C) – comunitatea care a stabilit standardele web-ului semantic.
Cuvântul ‘semantic‘ se referă la însemnătate și la a înțelege acea însemnătate, de aceea, este lesne de văzut că web-ul semantic se va ocupa cu însemnătatea datelor, nu cu structura sau cu cantitatea acestora. Un web ușor de decodificat pentru mașini le va permite bots-ilor (roboților software) să execute mai multe sarcini, chiar și sarcini complicate, în locul sau cu participarea oamenilor.
Web-ul semantic va deschide Internetul pentru inteligența artificială, va determina companiile și indivizii să posteze informații gratuite, în format open source iar datele folosite se vor afla deja în cloud, sub formă unitară. Toate aceste schimbări vor caracteriza Web-ul 3.0 – următorul pas.
Referinte: